Stoicismul ca resursă interioară: Cum ne antrenăm mintea pentru a face față suferinței?

Într-o lume în care haosul exterior devine adesea copleșitor, calmul interior pare un lux. Dar pentru Diana Nemes, medic și specialist în sănătate emoțională, echilibrul nu este doar posibil, ci și cultivabil. Într-un interviu profund, Diana a vorbit despre stoicism nu ca filosofie abstractă, ci ca o practică vie, ancorată în fiecare decizie de zi cu zi.

„Singurul lucru pe care îl putem controla este felul în care alegem să reacționăm,” spune Diana. Iar acest control pornește dintr-o conștientizare profundă a emoțiilor, nu din reprimarea lor. Suferința, pierderea, situațiile limită – toate sunt momente de cotitură, dar nu neapărat de colaps. Acceptarea realității așa cum este, fără dramatizare, devine o formă de înțelepciune.

Diana ne reamintește că a fi lângă cineva aflat în suferință nu înseamnă a prelua durerea sa, ci a sprijini fără a ne pierde pe noi înșine. A fi un martor calm, lucid, este un act de forță interioară. Antrenamentele cerebrale pe care le folosește sunt doar una dintre uneltele prin care își cultivă această reziliență.

Într-un timp în care „controlul” pare obsesia colectivă, lecția stoică este clară: nu controlul, ci acceptarea înțeleaptă este cheia către libertate interioară.

Nu putem controla tot ce se întâmplă, dar putem alege cum reacționăm,” subliniază ea. Ideea de „iluzie a controlului” este una care adesea alimentează anxietatea și panica. Însă în loc să luptăm cu realitatea, putem alege să o înțelegem și să redirecționăm energia noastră spre ceea ce este cu adevărat transformator.

Este nevoie de antrenament pentru a rămâne calm atunci când în jurul tău totul se prăbușește – și acest antrenament este esențial nu doar în medicina de urgență, ci în viața cotidiană.

Atitudinea calmă, spune Diana, este forma supremă de reziliență. E ca și cum ai ieși din mijlocul furtunii și ai observa de pe margine. Nu înseamnă nepăsare, ci claritate. Și în această claritate, descoperim nu doar un mod de a trăi, ci un mod de a ne înnobila viața.